Intrebari frecvente ale pacientilor V

Tartrul dentar reprezintă depozite de săruri de calciu din compozitia salivei pe dinti, cu preponderentă în zona grupului frontal inferior, fetelor dinspre obraz ale molarilor superiori sau in zonele cu dinti Inghesuiti. Apare mai abundent pe părţile pe care pacientul nu mestecă fie din cauza unor dureri dentare, gingivale, fie din cauza unor lipsuri dentare. În timp, tartrul se colorează de la alimentaţie, băuturile colorate consumate, nicotină şi se încarcă baccerian. Favorizează, mentine şi agravează inflamaţiile gingivale, evoluVa fiind spre infecţii parodontale. Se recomandă indepărcarea lui de circa 2-3 ori pe an, in functie de ritmul de depunere, prin metoda numită detartraj.

In caz de:

• carii profunde ce ajung până la nerv (pacientul prezintă, de regulă, dureri mari, iradiate, care nu cedează la analgezice)
• necroză a nervului pe canal din diferite motive:
• traumatisme (lovituri în dinti pe care nici nu le conştientizati - o joacă cu copiii, etc.);
• obturatii (plombe) vechi de dimensiuni mari care pot fi toxice în timp, pentru nerv;
• tratamente ortodontice incorect conduse (sunt generate forţe prea mari pe anumiti dinti);
• dinti migrati muk orizontal sau vertical în spatiile rămase în urma unor extracţii vechi. Aceşti dinti urmând să fie readuşi în planul normal de oduzie (muşcătură) prin lucrări protetice.

Realizarea unei punţi implică:

• şlefuirea a cel puţin doi dinţi, prin urmare este o metodă de tratament NECONSERVATOARE, cu un prognostic îndoielnic datorită pierderii de substanţă dentară/vitalităţii dentare;
• nu necesită în schimb intervenţie chirurgicală şi, aparent, are costuri mai scăzute decât un implant (n timp, însă, se poate dovedi mai costisitoare alegerea acestei variante).

Implant inseamnă:

• tratament conservator (nu ne atingem de dinţii restanţi);
• intervenţie chirurgicală;
• prognostic foarte bun în timp dacă sunt respectate indicaţiiie postoperatorii;
• reprezintă o tehnică modernă, iar costurile sunt direct proporţionale cu aceasta;
• rezolvă problema şi acolo unde nu mai există dinţi stâlpi pentru o punte.

Coroanele dentare - ceramică pe zirconiu

Coroana este un tip de reconstrucţie dentară care acoperă complet un dinte sau un implant. Coroanele sunt frecvent necesare când o cavitate foarte mare (carie, plombă veche, fractură coronară) amenintă sănătatea dintelui în viitorul apropiat. Coroanele sunt realizate pentru a îmbunătăti estetica şi rezistenta dintelui.

Cele mai frecvente cauze ce determină realizarea unei coroane sunt:

• Dinti tratati endodontic (n general sunt mai putini rezistenti la fracturi, prezintă restaurări de dimensiuni mari, au culoare modificată)
• Implante dentare
• Considerente estetice.

Cea mai frecventă metodă de a realiza o coroană dentară implică folosirea unei amprente ce se trimite Tn laborator, coroana putând fi fabricată din ceramică arsă pe metal nobil (Au) sau nenobil (Cr-Ni), ceramică presată sau ceramică pe zirconiu. Coroana se aplică pe dinte folosind un ciment dentar. Din punct de vedere al biocompatibilitătii (integrarea în organism), esteticii, rezistentei şi adaptării la bontul dentar/ implant, ceramica pe schelet de zirconiu reprezintă o alegere perfectă. Aceste coroane satisfac exigentele estetice şi funqionale în mod exceptional. Zirconiu este un metal gri-alb, cu rezistentă foarte mare la coroziune, din care se obtine oxidul de zirconiu, scheletul viitoarelor lucrări ceramice.

Avantajele ceramicii pe zirconiu:

• Zirconia este practic un material bioinert, nu determină alergii la nivelul tesuturilor
• Are o rezistentă mare la fracturi şi la coroziune
• Amprenta se scanează şi este trimisă unui computer care şlefuieşte dintr-un bloc solid de oxid de zirconiu capa perfect adaptată la bont (CAD-CAM tehnology = Computer Assisted Design/ Computer Assisted Manufacturing)
• Este indicată pentru coroane unidentare, pentru punti, zone laterale şi frontale
• Scade riscul de afectare a pulpei dentare ca urmare a conductibilitătii termice scăzute şi a preparatiei limitate a dintelui
• Eliminarea gustului neplăcut şi a coloratiei marginale
• Estetică perfectă deoarece reflectă lumina ca un dinte natural

Procedeul tehnologic complex, materialulln sine, acurateţea preparaţielln cabinet şi predzia amprentei fac ca acest tip de coroană să aibă un preţ ridicat, justificat pe deplin Insă de rezuttatul obţinut.

Tratamentul stomatologic in timpul sarcinii

In momentul în care vă decideti pentru o sarcină este foarte important ca toate problemele legate de dantură să fie rezolvate înainte de a rămâne însărcinată. Aceasta va reduce până la disparitie riscul urgenţelor dentare în timpul sarcinii şi, ukerior, în perioada de alăptare.

În timpul sarcinii au loc modificări hormonale importante, sistemul uman lucrează diferit, de aceea la un procent de 2-1096 gravide, se poate instala aşa numita "gingivită de sarcină", caracterizată prin gingii tumefiate (umflate), dureroase, sângerânde. Igiena dentară este foarte importantă de-a lungul sarcinii: periaj de două ori pe zi, aţă dentară folosită zilnic, clătit cu o apă de gură cu efect antimicrobian (de recomandat un produs care să nu conţină alcool) şi, dacă este necesar, detartraj şi periaj profesional în cabinet, manevră ce poate fi programată fără temeri fie în ultima parte a trimestrului II, fie în prima parte a trimestrului 111 de sarcină.

Nu este indicată vizita la stomatolog în primul trimestru de sarcină când are loc dezvoltarea organelor fetale. AI-11-lea trimestru de sarcină este cea mai bună perioadă pentru un eventual tratament dentar, în timp ce o vizită la stomatolog în trimestrul III, în special în ultima parte, datorită stresului, poate creşte riscul unei sarcini premature.

Poziţia în scaunul stomatologic este foarte importantă în special în ukimul trimestru când sarcina fiind foarte avansată poate, în special în poziţie culcat, să preseze pe vasele mari de sânge determinând ameţeli şi creşterea frecvenţei cardiace. De asemenea este important ca la femeile gravide, şedinţele la stomatolog să fie scurte chiar dacă, în felul acesta, e nevoie de 2-3 şedinte.

În caz de urgenţe majore (fracturi dentare, infecţii) care determină dureri mari, vizka la stomatolog este obligatorie indiferent de trimestrul de sarcină, cu atât mai mult cu cât analgezicele şi antibioticele pe cale generală ce pot diminua simptomele şi, în lipsa unui tratament dentar, nu pot fi luate în timpul sarcinii/ se iau doar în doze foarte mici şi la recomandarea doctorului curant.

Radiogralile, dacă nu este absolute necesar, sunt de evitat în sarcină. Dacă e vorba de o urgenţă, gravida va purta un şorţ de plumb ce protejează atât viitoarea mamă, cât şi copilul şi va ţine cont de faptul că aparatele de ultimă generaţie folosesc doze foarte mici de radiaţii care, oricum, sunt orientate mult deasupra abdomenului. Anestezia, la fel, se face doar dacă este absolute necesar, după o prealabilă discuţie cu obstreticianul pentru alegerea tipului de anestezic. Studiile arată că, doze uzuale de anestezice locale pot fi administrate femeilor care alăptează fa'ră a afecta copilul. Teoriile conform cărora fătul, în dezvoltare, absoarbe calciul din dintii mamei, sunt poveşti de adormit copiii.

Prin urmare, esential pentru o stare dentară bună în timpul sarcinii este IGIENA PERSONALĂ foarte conştiincioasă, o alimentafie sănătoasă şi echilibrată, bogată în vitamine şi minerale, calciu, eliminarea totală a snacks-urilor şi a băuturilor dulci dintre mese pentru evitarea aparitfilor cariilor.

Si, evident, NU TREBUIE EVITATĂ vizita la stomatolog, mai ales în caz de dureri dentare şi/ sau gingii hiperinflamate sau ulcerate.

10 Greseli pe care le facem legat de periajul dintilor copiilor

Pentru a fi siguri că procedăm corect, am intrebat un medic specializat in Stomatologia Pediatrică despre greşelile pe care unii părinţi le fac, atunci când vine vorba de periajul dentar al copiilor. (marturisesc, habar n aveam ca trebuieschimbata periuta dupa raceala)

1. Periajul începe atunci cănd copilul are toţi dinţii temporari pe arcade. Conform recomandărilor internaţionale,ingrijirea orală trebuie să înceapă din prima zi de viaţă, iar periajul trebuie efectuat încă de la erupţia primului dinţişor (cu periuţa-degetar, fără pastă de dinţi).

2. Atund cănd copilul este necooperant, acesta scapă de periaj. În cazul In care cel mic nu acceptă periuţa, nu doreşte să Ti fie curăţaţi dinţişorii sau nu deschide guriţa, părintele trebuie să insiste, Trisă Tntr-un mod adaptat nevoilor copilului: să joace un joc de rol, periindu-şi unul celuilalt dinţii, să creeze un model prin exemplul personal, să găsească un cântecel sau un filmuleţ cu personajul preferat al copilului. O akă variantă ar fi să încerce folosirea unei periuţe electrice, care acţionează mult mai rapid decât cea manuală.

3. Nu folosesc aţa dentară pemru copii. De la o anumită vârstă, dinţii copiilor tind să deAnă foarte apropiaţi, lipiţi, creând spaţii Tn care periuţa nu poate curăţa. Aţa dentară este recomandată special pentru aceste zone, eliminând resturile alimentare dintre dinţi şi prevenind apariţia cariei pe doi dinţi dintr-odată. După ce este folosită, aţa se spală cu apă şi se refoloseşte până incepe să se desfacă in fire subţiri.

4. Copilul nu beneficiază de şedinţa de periaj profesionalln cabinet De două ori pe an,Tri general, fiecare copil ar trebui să facă o vizită medicului dentist pentru un control de rutină şi pentru periajul profesional. Pastele speciale şi instrumentarul folosit curată dinţii de placa baaeriană ce nu poate fi Indepărtată complet prin igienizarea acasă.

5. Copilul este l&sat să işi perieze singur dinţişorfi. Chiar dacă cel mic insistă să se perieze singur, înainte sau după această părintele trebuie să cureţe la rândul său dinţii şi gingiile celui mic, fără a-I descuraja. Până la vârsta de 8 ani copilul nu poate efectua un periaj corect şi eficient.

6. Mişcările folosite nu sum corecte. Periajul se face curăţând dinjii dinspre roz spre alb, de la gingie spre dinte, cu mişcări verticale, pe faţa interioară şi exterioară. Nu se va plimba periuţa pe orizontală, pentru ca astfel placa bacteriană este mutată de la un dinte la akul şi intre dinji. Partea masticatorie a măseluţelor se periază dinspre spate spre faţă, cu mişcări scurte.

7. Periuţa nu este schimbată la intervalele recomandate. O periuţă folosită pentru mult timp devine ineficientă. În plus este plină de bacterii, mai ales după o răceală. Recomandarea este ca periuţa să fie schimbată o dată pe anotimp şi imediat după un episod de gripă sau răceală.

8. Periajul durează prea puţin. Periajul trebuie să dureze minimum 2 minute - timp necesar compuşilor din pasta de dinţi să aaioneze şi părintelui să cureţe corect toţi dinţişorii.

9. Copilul primeşte alimente după periajul de seară. Este important ca înainte de culcare, după periaj, copilul să nu mai primească decăt apă, deoarece un procent crescut de carii se dezvoltă pe timpul noptii, cănd secretia salivară este scăzută.

10. Periajul nu se efectuează 1n fiecare zi, dimineata şi seara. Unii copii au tendinţa să spună că sunt obositi, că le este somn şi nu mai vor să se spele pe dinti. De asemenea, pe parcursul vacanţelor, în tabără sau la bunici, când sunt mai relaxati, tind să sară peste periajui de dimineată sau, de cele mai multe ori, peste periajul de seară. Aceştia trebuieTncurajaţi să faci acest mic efort, pentru ca vizitele la medicul dentist să fie mai rare şi mai plăcute.

Eruptia dintilor

Dinţii temporari

Eruptia dintilor zemporari începe de obicei la vârsta de 8 luni, cu incisivii centrali inferiori şi durează până la aproximativ 3 ani. Ordinea de eruptie, de regulă este:

• Incisivi centrali inferiori
• Incisivi centrali superiori
• Incisivi laterali inferiori
• Incisivi laterali superiori
• Primul molar temporar
• Caninii
• AI doilea molar temporar

Ca regulă generală, 4 dinţi erup o dată la 6 luni de viaţă, dintii inferiori erup înaintea celor superiori, la fetite mai repede decât la băleti. La vârsta de 6 ani erupe I molar permanent. Dinţii permanenţi erup în următoarea ordine:

• Superior (la maxilar): molar I, IC, 0., PM1, PM2, C, M2, M3
• Inferior (la mandibută): molar I, IC, IL, C, PM1, PM2, M2, M3.
• M2 erupeln jurul vârstei de 11-12 ani.

Simptome ale apariţiei dinţilor temporari:

• Salivaţie mai abundentă
• Creşterea uşoară a temperaturii
• Iritabilitate şi somn agitat
• Semne locale: roşeata şi umflarea gingiei în zona unde erupe dintele respectiv.

Dintii temporari sunt foarte importanţi pentru:

• Dezvoltarea armonioasă a conturului feţei
• Dezvoltarea armonioasă a maxilarelor
• Dezvoltarea abilită4ilor de vorbire şi de mestecare ale copilului
• Menţinerea in condiţii perfecte a mugurilor dinţilor permanenţi.

Foarte important:

• Spălarea dinţilor cu periuţe pentru copii şi paste de dinţi pentru copii, o dată cu începerea erupţiei dinţilor temporari >
• Rezolvarea cariilor
• Control obligatoriu stomatologic.

Was ist Lachgas?

Lachgas ist seit mehreren Jahrzehnten ein sicheres und erprobtes Sedierungsmittel bei Angstpatienten und Patienten mit Würgereiz in der Zahnmedizin. Es werden hochmoderne Geräte für die Lachgassedierung verwendet, die immer eine exzellente Versorgung des Patienten mit Sauerstoff garantieren.

Was ist eigentlich Lachgas?

Es ist ein unsichtbares Gas, das geruchslos ist und leicht süßlich schmeckt. Lachgas ist ein sehr stabiles Molekül, das vom Körper sehr schnell aufgenommen werden kann, aber nicht verstoffwechselt (vom Körper verarbeitet) wird. Aus diesem Grund bleibt kein Lachgas nach der Behandlung im Körper.

Was fühlt der Patient während der Sedierung?

Das Lachgas bewirkt eine Entspannung und Entkopplung von der Realität. Man fühlt sich „leicht“ und hat ein Gefühl der Gleichgültigkeit. Die Angst des Patienten wird spürbar unterdrückt.

Wie funktioniert die Sedierung mit Lachgas? Welche Nebenwirkungen gibt es?

Der Patient bekommt vor der Behandlung eine Nasenmaske, die mit dem Lachgasgerät verbunden ist. Durch die Maske kann der Patient entspannt ein- und ausatmen. Die Maske besteht aus Silikon und kann bequem getragen werden. Jede Sedierung fängt mit reinem Sauerstoff an und endet auch mit reinem Sauerstoff. Die Lachgaskonzentration wird langsam gesteigert, bis der Patient ein entspanntes Gefühl bekommt. Damit ist er in der Lage, selber die Menge an Lachgas zu bestimmen.

In seltenen Fällen kann es zu einem Unwohlgefühl mit Schwindel kommen, dieser Zustand lässt sich mit Einatmen von reinem Sauerstoff schnell korrigieren. Während der gesamten Behandlung wird der Patient mit einem Pulsoximeter (Sauerstofsättigung und Puls) überwacht. Lachgas wirkt sehr schnell und wird durch die Lunge aufgenommen. Es unterdrückt die Angst, noch bevor sie entstehen kann und führt zu einer deutlichen Entspannung beim Patienten. Lachgas wirkt schon nach 4-5 Minuten und nachdem die Lachgaszufuhr beendet wurde, vergeht die Wirkung nach 5-10 Minuten. Es sind keine Allergien bekannt. Die Lachgassedierung hat keinerlei körperliche Einschränkungen nach der Behandlung zur Folge, der Patient kann selbständig die Praxis verlassen und am normalen Alltag teilnehmen.

Für wen ist Lachgas geeignet?

Lachgas ist für fast alle Patienten sehr gut geeignet, die Angst vor der zahnärztlichen Behandlung haben oder unter einem überdurchschnittlichen Würgereiz leiden. Durch die sehr gute Steuerbarkeit ist die Lachgassedierung für alle Eingriffe von der professionellen Zahnreinigung bis zu chirurgischen Eingriffen gut einsetzbar. Die Lachgassedierung ermöglicht auch den jüngsten Patienten mit Dentalphobie einen Einstieg in eine zahnärztliche Behandlung. Auf diese Weise kann man Patienten, die schon schlechte Erfahrungen beim Zahnarzt gemacht haben, zu einer positiven Erfahrung verhelfen.

Wo ist der Unterschied zwischen der Lachgassedierung und der Vollnarkose?

Bei der Vollnarkose ist die Anwesenheit eines ausgebildeten Facharztes für Anästhesie, da eine künstliche Beatmung notwendig ist, unabdingbar. Der Patient bekommt einen Zugang gelegt und das Narkosemittel wird in die Blutbahn injiziert, sodass direkt die Wirkung eintritt und der Patient danach künstlich durch die Nase beatmet wird. Die Lachgassedierung ist die einzige Sedierung in der Zahnmedizin beim bewussten Patienten. Das bietet große Vorteile bei der Kommunikation zwischen dem Patienten und dem Zahnarzt. Im Vergleich zur Vollnarkose bietet Lachgas darüber hinaus den Vorteil, dass der Patient bewusst eine positive Erfahrung beim Zahnarzt sammelt, da er die ganze Zeit wach ist und zu rationalen Gedanken fähig ist. Auf diese Weise kann nicht nur eine entspannte Behandlung stattfinden, sondern der Zahnarztphobie entgegen gewirkt werden. Dem Patienten wird die Möglichkeit gegeben, auch wenn er von der Realität entkoppelt ist, über seinen Therapieverlauf (Art der Versorgung, Dauer der Versorgung) mitzubestimmen. Im Vergleich zur Vollnarkose braucht der Patient keine Begleitperson, da er sofort nach der Behandlung am Verkehr teilnehmen kann. Eine Ausnahme sind Kinder. Die minderjährigen Patienten sollen aus juristischen Gründen immer in Begleitung von Erziehungsberechtigten während und nach der Behandlung begleitet werden.

Wo kann ich als Patient eine Lachgasbehandlung bekommen?

Eine Lachgasbehandlung können Sie bei der Novacura durch erfahrene Zahnärzte, die über eine langjährige Erfahrung auch als Ausbilder im Bereich der Lachgassedierung verfügen, bekommen. Wenn Sie nicht aus Münster und Umgebung kommen, finden Sie Zahnärzte, welche eine Lachgassedierung anbieten, hier